Probabil ca majoritatea oamenilor de pe glob ma aflu intr-un moment culminant in viata mea,unde tot ce era mai rau s-a intersectat la rascrucea vietii mele….
In momentele mele de extaz ma plimbam cu corabia imaginatiei mele prin gandurile mele de nebuna ,prin esenta sufletului de muritoare ,si la razele diminetii ma chinuiam sa nu deschid ochii …dar netrairile de ieri m-au intors spre malul realitatii.Trezindu-ma am zis…revin poate maine,ajung poate joi…Draga imaginatie nu iti cer sa ascunzi moartea din sufletul meu prezenta azi,nimic nu il poate trezi azi…nici rasete nici lacrimi…
Uneori tanjesc dupa copila din trecut care nu stia nimic,se pierdea adanc in imaginatia vie…azi ma pierd in imaginatia plina de moarte…
Mai vizitez locurile copilariei,padurea,campul gol,tufisurile,cuptorul vechi ce sta sa se darame…si strig numelei copilei ce a murit odata cu iesirea in lumea putrezita si plina de duhoarea pacatului…Ecoul meu se intoarce…dar ea nu…Mi-e dor de mine,de mine insumi…de nimeni altcineva,caci in fiecare om pe care il cunosc zace setea de a ucide frumosul…fiecare om a ucis putin cate putin copila din mine...chiar si eu m-am ucis pe mine...De la moartea acelei copile ce eram, imaginatia mea e una a mortii..una trista….da, aceasta sunt EU !O cripta a copilei ce am fost,in mine port cenusa de ieri….
