Trist e totul,tristă-mi-e soarta,trist mi-e sufletul,tristă-mi-e povestea ce-o scriu…Nu mă pot împăca cu lumea în care trăiesc.Mi se pare totul aşa de ciudat,e ciudat că simt durere,e ciudat că simt foame,e ciudat că simt căldură şi frig,e ciudat că am un corp,dar ce e cel mai ciudat şi cel frumos dintre toate ce le simt e faptul că simt iubire,dăruiesc iubire…
Sărută-mă,tu ce te iubesc!Sărută-mă şi infectează-mă cu iubire,dă-mi din otrava vieţii,vreau să fiu încă o victimă de-a ta!Te iubesc şi nu înţelegi.Nu ştiu cum să te privesc ca pe un demon sau ca pe un înger,eşti ca un magnet,mă atragi spre tine cu o viteză nebună,atingerea ta îmi provoacă vibraţii în tot corpul.Când mă priveşti îmi stârneşti instinctul ascuns de prădător.Oriunde vei merge,voi fi cu tine,dacă mergi în rai voi merge cu tine dacă mergi în iad am să merg eu prima pentru tine. A iubi înseamnă a renunţa la tine însuţi…
Sentimentul acesta e ceea ce îl face pe om să fie superior altor vieţuitoare de pe pământ,în rest nu ne diferenţiem cu nimic de un animal prădător.
Poate lumea va crede că sunt o ciudată bolnavă,dar probabil ceea ce gandesc,forţa cu care iubesc sunt întipărite în AND-ul meu,şi totuşi nu mă deosebesc de nici o altă fată de vârsta mea,am aceeaşi fizionomie,aceleaşi nevoi,doar că poate…alte priorităţi…
Uneori mi-e dor…dor de mine…doar de mine…de copilul care am fost…care nu ştia nimic,pentru care lumea era un basm….mi-e dor de casă…cred că am să merg în sfârşit acasă,la adevărata casă,unde e linişte şi armonie perfectă…dar..totuşi…o să îmi fie dor să simt foame,să simt frig şi căldură,să zâmbesc,să plâng să simt durere chiar…o să îmi fie dor de tine…ce te iubesc…o să îmi fie dor de sentimentul acesta profund şi frumos…şi totuşi nu vreau să plec încă acasă,mai vreau să petrec timp pe pământ…dar sufletul mi-e prea trist şi el îşi doreşte linişte şi armonie…Ce să fac?să plec sau să rămân?cred că ultima picătură care va cădea în paharul vieţii mele va face diferenţa…dacă va fi unul de bucurie sau dacă va fi tot unul trist…până atunci îmi strâng amintirile,le transform în lacrimi şi zâmbete,îmi continui chinul...dar şi iubirea pentru care încă nu plec…
