Stropi de ploaie îmi umezesc buzele,trezindu-mă la realitate…la realitatea singuratică…simţind durere…încep iar să intru în profunda-mi imaginaţie…căutând protecţie…
Astfel…
Imaginându-mi că tu eşti aici lângă mine…imaginându-mi că mi-ai şterge lacrimile şi ai zice las’ că trece…ai să simţi din nou pasiunea de a iubi…
Imaginându-mi că tu mi-ai da orice ţi-aş cere…eu ţi-aş cere să îmi dai o singură petală din trandafirul iubirii tale…aş fi mulţumită cu o petală din întregul trandafir…şi privilegiul de a fi eu cea aleasă….de a fi regele meu…dumnezeul meu…
Imaginându-mi că eu aş fi mereu lângă tine …toate acestea doar dacă tu ai vrea…Şi,aşa…imaginându-mi toate acestea timpul mai trece…apoi urmează încă 24 de lovituri…încă 24 de ore de durere…încă 24 de ore de imaginat…încă o zi…încă o noapte…încă o viaţă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu