.Era o dimineaţă oarecare
O zi scăldată în razele de soare
Iar pe o rază alunecând
Vezi un înger spre o casă mergând
Căci la acea casă
Era o prea frumoasă fată
Ce de îngeri era pazită
Şi de sfinţi era iubită
Avea un chip senin
Ochii albaştrii bleu-marin
Părul bălai,
Parcă era un înger din rai
Îngerul păzind-o zi şi noapte
Avea un vis real poate,
Un demon în vis o chinuia,
Linişte şi pace nu-i dădea.
Pe zi ce trecea
Îngerul o îndrăgea
Asa tare,
Încât,căzând în genunchi
Îşi ceru iertare.
O Doamne iartă,
Că o iubesc pe acea fată
Cu patimă şi dor,
Căci simt,
Chiar de sunt nemuritor,
Că de iubire am să mor.
Doamne te rog,
Fă-mi în lume un loc
În lumea asta mare,
Că o iubesc nespus de tare.
Dumnezeu ruga i-o ascultă
Căci ştia că-l aştepată durere multă
Căci iubirea doare
Fără de ea omul moare.
Dar înainte de aceasta
Mai avea o misiune,
Demonul din vis s-alunge
Că la ea s-ar duce.
S-ar duce-n vis la fată
Să-i spuie că-i dragă
Iar zâmbind fata i-a zis:
Hai iubire,iubeşte-mă în vis
Iubirea creştea pe zi ce trecea,
Îngerul atunci îi spuse drepte:
„Sunt un înger ce iubeşte,
Şi de un alt înger se îndrăgosteşte”
Căci în bătaia luminii mare
Un chip de înger îmi pare
Fata auzind drepte şi spuse
Pe aripile lui se duse
Şi iubindu-se s-au dus,
Se-ndreptau spre apus
Unde soarele-i veghea
Iar cei doi se iubeau.
Dar dinspre răsărit,
Un fulger l-a izbit
De soare care asfinţea
În zare se risipea.
A fost şi timpul
Căci acum vine chinul
Cei doi s-au iubit
Iar acum s-au despărţit
Moartea i-a despărţit
Iubirea lea risipit
Din lacrimi s-a format o mare
Când te uitai n-o cuprindeai în zare.
Îngerul o iubea nespus
Durerea-i vroia s-alunge
Dar se-nălţa tot mai sus
Şi nimeni nu-l putea ajunge.
Iubirea e frumoasă
Când doi se iubesc
Dar când nu sunt doi de faţă
Greu e să iubeşti.
Căci îngerul se chinuia
Zi şi noapte o veghea
Dar fără să o atingă
Decât viaţa să i se stingă
Că îndată ce-o atingea
Viaţa ei uşor se scurgea
Printre degetele lui
Galbene albui.
Şi aşa îngerul o iubea
În tăcere,
Suspinând de durere,
O iubea şi-o păzea
Din priviri n-o scăpa.
Până viaţa i se scurge
Îngerul are ce plânge
