Speranţa unui înger

Un înger încătuşat
Un înger abandonat
În pustietate
În singurătate...


De iubire e abandonat
De iubire e uitat,
Cu sufletul rănit
Îngerul parcă a murit


El stă nemişcat
Pe o cruce rezemat
Stă si plânge-ncătuşat
Pentru un mare păcat


Un păcat ce doar dragostea
L-ar putea provoca,
Inima-i sângerând
Sufletu-i plângând
El nu mai ştie ce să facă
Încotro să meargă
Părăsit de iubire
Lipsit de împlinire...


Îngerule, nu mai plânge,
Cu atâtea lacrimi de sânge,
Cine ţi le va înapoia?
Cine te va mângâia?


Încătuşat în umbră stai
Pentru că parte nu ai,
De a vieţii iubire
De a sufletului împlinire.


În întunericul ce te învăluie
Totuşi speranţa te bântuie,
Tu speri că se va întoarce
Tu speri că va fi pace
Între tine şi demonul ce-l iubeşti
Demonul pentru care trăieşti...


Speri că el se va întoarce
În a tale-ncătuşate braţe
Speranţă de înger ai în tine
Că se va termina cu bine.


Înger frumos şi naiv
Speră că al lui chip
Din nou i se va ivi
Din nou îi va şoptii
A iubirii şoapte deşarte,
De care tot timpul ai avut parte


Speră îngerule
În amarul dulce
Ce inima-ţi frânge
Şi braţele-ţi încătuşează
Sufletul ţi-l devastează...


Speranţa unui înger nu moare
Dar pe el îl doare,
Ignoranţa,
Şi lipsa de iubire
Eterna neîmplinire...