
Uneori poeţii sunt consideraţi nişte risipitori de viaţă
De iluzii sentimente şi speranţe
Dar ce e mai sublim decât să iubeşti ca un poet
Să dai totul pentru acea clipă de plăcere
Pentru acea clipă de iubire
Fără bariere şi restricţii
Iubeşte ca un poet..
Simte ca un poet..
Poetul poate zbura,
Poetul poate cânta
Chiar şi când inima-i plânge
Cine nu şi-ar dori să păşească în această lume
Fără griji fără nevoi
Unde la capătul zilei,pline de trudeală
Intri în această lume,în lumea nopţii misterioasă
Unde dragostea ,pasiunea sunt singurele elemente necesare supravieţuirii
Pentru urmatoarea zi
Dar de cele mai multe ori viaţa unui poet e tristă
Religia le condamnă libertatea
Îcercând să-i încatuşeze cu lanţurile învăţăturii
Dar ei sunt mai învăţaţi decât toţi
În arta iubirii
Ce religia o propovăduieşte
Cu toate acestea viaţa lor e plină
Cu de toate
Dezamăgiri si împliniri
Viaţa lor e plină de viaţă…
atunci îmi plac poeţii.unde sunteţi poeţilor...poeţii de azi,poeţii de mâine...poeţilor scrieţi,creaţi,faceţi frumosul şi mai frumos,jucaţi-vă cu cea ce vă place...cu cuvinte..joacă-te tu!!!avem nevoie de poezii precum asta.îmi place.
RăspundețiȘtergere